MIT SI REALITATE Ep.51

Deschide videoclipul

MIT, mituri, s. n. (Adesea fig.) Povestire fabuloasă care cuprinde credințele popoarelor (antice) despre originea universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc.; p. gener. poveste, legendă, basm. ◊ Loc. adj. De mit = fantastic, fabulos, mitic. – Dinngr. mithos, fr. mythe.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 

MIT s.n. Povestire cu caracter fantastic, care expune diversele credințe ale popoarelor antice despre zei, despre unele întâmplări și fapte legendare. ♦ (Fig.) Născocire, poveste, basm. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos].

Sursa: Dicționar de neologisme 

MIT s. n. 1. povestire fabuloasă, cu caracter sacru, prima treaptă a cunoașterii, care expune diversele credințe ale popoarelor despre originea universului și fenomenelor naturale sau sociale, despre zei și eroi legendari, explică diversele sentimente fundamentale etc. 2. (fig.) născocire, poveste, basm. (< fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos)

Sursa: Marele dicționar de neologisme 

mit s. n., pl. míturi

Sursa: Dicționar ortografic al limbii române 

MIT ~uri n. 1) Povestire de origine populară, cu conținut fabulos, care explică în mod alegoric originea lumii, fenomenele naturii și viața socială. 2) Lucru sau realitate lipsită de un temei real. /

Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române

REALITÁTE, realități, s. f. Existență efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ◊ Loc. adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Materia care există în afara conștiinței omenești și independent de ea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat.realitas, -atis, germ. Realität.

Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a 

REALITÁTE s.f. Categorie filozofică desemnând tot ceea ce există efectiv; lucru real; (p. ext.) adevăr. ♦ În realitate = de fapt, în adevăr. ♦ Natura, universul. [Cf. fr. réalité].

Sursa: Dicționar de neologisme

REALITÁTE s. f. 1. (fil.) existența efectivă, obiectivă; posibilitate înfăptuită. 2. ceea ce există efectiv, obiectiv; fapt, lucru real. ♦ în ~ = de fapt, în adevăr. (< fr. réalité, lat. realitas, germ. Realität)

Sursa: Marele dicționar de neologisme 

REALITÁTE s. 1. v. adevăr. 2. v. existență. 3. adevăr, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ conținută într-o operă literară.)

Sursa: Dicționar de sinonime 

Realitate ≠ iluzie, închipuire, irealitate, vis

Sursa: Dicționar de antonime 

realitáte s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realității; (situații, fapte, lucruri) pl. realități

Sursa: Dicționar ortografic al limbii române 

REALITÁTE ~ăți f. 1) Existență obiectivă; stare reală. 2) Lucru concret, care există în mod real. 3) Caracter real. 4) Lume înconjurătoare, existentă în afara conștiinței umane și independent de ea. [G.-D. realității; Sil. re-a-] /

Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române

 


Comentarii

Nume
Comentariu
Sunt de acord cu politica de confidentialitate. Utilizam datele tale in scopul corespondentei. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.