PUTEREA EXEMPLULUI Ep.52

PUTÉRE, puteri, s. f. I.

1. Faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință.


2. Mare forță fizică, tărie, puternicie. ◊ Loc.
adv. Din toate puterile =
cu toate forțele, cu toată râvna. ◊ Loc. adv. și adj. În putere (sauîn puteri) = puternic, sănătos,
voinic. În (toată) puterea
(vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin
constrângere. ◊Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea
capacitatea, posibilitatea sau experiența (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate,
tărie. ♦ Grad mare de concentrație. Puterea
unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ◊ Putere de circulație (sau circulatorie) a unei monede =
însușirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri și
de servicii care poate fi obținută în schimbul unei anumite sume de bani. II.
1.
Autoritate, stăpânire, dominație; p. ext. influență. ◊ Expr. A fi în puterea cuiva = a
depinde de voința, de bunul plac al cuiva. ◊ Mare putere = țară, stat care dispune de o mare forță
economică, militară, politică etc. Puterile
centrale = nume dat în primul război mondial Germaniei și
Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, țară (suverană). 2. Conducere
de stat, guvernare. ◊Putere de stat =
atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său,
înfăptuiește conducerea societății. Putere
populară = regim social-economic în care conducerea politică,
conducerea statului aparține clasei muncitore și aliaților ei; stat cu un
asemenea regim. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a
deține (sau a ajunge să dețină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune,
voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ◊ Loc. prep. În puterea… = în virtutea…,
în baza… ◊ Expr. A avea
puteri depline = a avea dreptul nelimitat și necondiționat de a
acționa în numele cuiva. Cu de la
sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate,
potențial.Creșterea puterii economice.
◊ Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra și de a realiza
anumite produse într-un timp determinat. 5.(Pop.) Mijloace
materiale, bani, avere; stare materială și socială a cuiva. 6. (Pop.)
Punct, moment culminant; toi. În
puterea nopții. ◊ Expr. În (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înțeles al
cuvântului. III. 1. (Mat.) Rezultatul înmulțirii unui număr cu
sine însuși (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată
de câte ori trebuie înmulțit un număr cu el însuși. ◊ Putere a unui punct față de un cerc =
valoarea absolută a diferenței dintre pătratul razei cercului și pătratul
distanței dintre punct și centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.)
Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau
cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic.
◊ Putere instalată =
suma puterilor nominale ale mașinilor unei instalații producătoare de
energie. Putere nominală =
putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.

Sursa: Dicționarul explicativ al
limbii române, ediția a II-a

PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăție. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~ să …) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie,
voință.(Cu de la sine ~.) 8. conducere,
(fig.) cârmă. (A ajuns la ~.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate,
(înv.) tărie. (Însemnele ~ii.) 11. autoritate,
(astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul
~ii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.)
tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate,
valoare. (Actul acesta are ~ de
lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forță. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, țară, (înv.)
putință. (Marile, micile ~i.) 18. (concr.)
v. somitate. 19. v.
dominație. 20. v. influență. 21. influență,
înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinație a semințelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însușire. 28. (MAT.) (înv.) potență. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.

Sursa: Dicționar
de sinonime

EXÉMPLU, exemple, s.
n. 1. Ceea ce servește drept model, ceea ce servește pentru a
ilustra ceva; persoană care, prin calitățile sale, poate servi drept model;
pildă. ◊ Expr. A da (sau a fi) exemplu = a se purta astfel încât să trezească și în alții
dorința de a-l imita, a constitui un model demn de urmat. A da de (sau ca) exemplu = a atrage atenția asupra unor persoane, a unor
lucruri etc., pentru a îndemna pe alții să le imite. A urma exemplul (cuiva)
sau a lua (pe cineva
sau ceva) de (sau drept) exemplu = a imita (pe cineva sau ceva) 2. Caz
sau fapt tipic care întrunește caracteristicile unei categorii întregi, citat
pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație. ◊ Loc. adv. De exemplu = de pildă, bunăoară.
[Pr.: eg-zem-] –
Din fr. éxemple, lat. exemplum.

Sursa: Dicționarul explicativ al
limbii române, ediția a II-a

EXÉMPLU s.n. 1. Acțiune
care poate servi de model; pildă. ♦ Persoană care întrunește toate calitățile
pentru a putea fi imitată; model. 2.Caz, fapt cu anumite caractere
tipice, simptomatice care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o
demonstrație etc. 3. Pedeapsă; întâmplare care poate servi ca
învățătură de minte, ca pildă. [Pron. eg-zem-, pl. -le,
-luri. / cf. lat. exemplum,
fr. exemple].

Sursa: Dicționar de neologisme

EXÉMPLU s. n. 1.
acțiune care poate servi de model; pildă. ◊ persoană care întrunește toate
calitățile pentru a putea fi imitată; model. 2. caz, fapt cu anumite caractere
tipice, simptomatice, care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o
demonstrație etc. ♦ de ~ = de pildă, bunăoară. 3. pedeapsă; întâmplare care
poate servi ca învățătură de minte. (< fr. exemple, lat. exemplum)

Sursa: Marele dicționar de neologisme