ECHIPAMENT DE PROTECTIE Ep.65

PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊ Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune.
Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. 2. (Înv.) Protectorat. – Dinlat. protectio, -onis, fr. protection.
PROTÉCȚIE s. 1. sprijin, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi servește ca ~.) 2. apărare, ocrotire, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva… ) 3. v. ajutor. 4. grijă, ocrotire, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.)5. ajutor, ocrotire, patronaj, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăți de binefacere.) 6. v. egidă. 7. v. favoare. 8.v. apărare.
ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. 2. Ansamblul pieselor, dispozitivelor, aparatelor și mașinilor care deservesc un sistem tehnic. ◊Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații folosite la controlul zborului și conducerii unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.
ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Ansamblul obiectelor necesare pentru a echipa pe cineva. Tras după o ușă scoasă din balamale, dezbrăcă echipamentul statului, îl puse de o parte, își îmbrăcă hainele de-acasă. CAMILAR, N. II 375. Toți ăștia îl socotesc pe dînsul un terchea-berchea! Cînd va avea ce-i lipsește, adică tot echipamentul, să vedem dacă n-au să-l privească cu respect. SADOVEANU, P. M. 158. Turel avea tot echipamentul unui încercat automobilist. C. PETRESCU, A. 313. ◊ (Mil.) Echipament de campanie = echipament purtat de militari în război sau la exerciții. Își pregătise… un rînd de straie… schimburi… un modest dar rezistent echipament de campanie. C. PETRESCU, C. V. 30. (Învechit)Micul echipament = totalitatea obiectelor care formau rufăria de corp a unui militar. 2. (Tehn.) Ansamblu de piese și dispozitive atașate unei instalații, unei mașini etc. pentru a-i asigura funcționarea în bune condiții.