Monumentul de la Straja. E o crima

CV: Cand v-am sunat, v-am intrebat daca imi puteti spune cate ceva despre Pavel Bucur. Mi-ati raspuns: Cum ceva? Stiu atat de multe despre Pavel Bucur. Care este primul lucru care va vine in minte atunci cand vorbiti despre sculptorul Pavel Bucur? Despre prietenul Pavel Bucur?
AR: era un prieten pe care mai apoi am invatat sa-l apreciez ca artist, pentru ca nu era un artist simplu. Opera sa trebuie sa fie patrunsa, trebuie sa fie inteleasa. E un traseu dificil pentru ca era o opera – toata opera sa pe care am evaluat-o in timp, o opera sui generis.

L-am cunoscut in 2011. Dar mai tarziu mi-a facut onoarea, inainte de a muri, cred ca prin 2015, sa-mi permita sa-i fotografiez toate lucrarile pe care le avea in casa, lucrari care, pana in acel moment, nu le dedicase niciunei expozitii. Tocmai ca eu l-am apreciat odata cu scurgerea timpului, agatandu-ma de anumite interpretari. In esenta, pornind de la acea data pana la moartea sa, am invatat si eu sa apreciez anumite lucruri, dar judecand momentul de la care a plecat: de la Brancusi.

Eu l-am considerat mereu un urmas al lui Brancusi. Chiar daca s-a indepartat de ceea ce exprima Brancusi. Brancusi era un pic mai sofisticat, in timp ce in operele lui Pavel, incet-incet am inceput sa descopar ca el lupta cu materia pentru a extrage sensuri determinate.

Sunt perspective in sculpturile sale (si vorbesc de sculptura, pentru ca eu cred ca in raport cu frumusetea sculpturilor sale, consider a fi secundare activitatile sale de designer de bijuterii, tapiserie…, chiar daca nu erau secundare in tabloul artistic general) deci, revin la sculptura. In sculpturile sale se citeste lupta pe care o da cu materia pentru a extrage si a reda ideea.

Apoi am invatat sa-l clasific. Chiar si daca l-as fi intrebat pe el, el nu se exprima, nu-si spunea opinia, nu voia sa se autodefineasca ca apartinand niciunei „scoli”.

Atunci am incercat sa-l analizez. Da, descendea din Brancusi, dar s-a indepartat prin expresia pe care a dat-o luptei cu materia. Dar mai mult, ceea ce Brancusi nu a fost niciodata, Pavel s-a configurat ca fiul al FUTURISMULUI.

El, Pavel, exprima doar curentul FUTURIST. Indiferent ca vorbim despre primul sau al doilea futurism (pentru ca exista un prim curent FUTURIST, care se incheie in 1944). Pavel este un sculptor futurist in stare pura. Daca privesc lucrarile primilor futuristi italieni, precum BOCCIONI sau altii, rezulta acest dinamism, aceasta vrere de a strapunge, de a perfora aerul, dorinta de a face sculptura sa se miste.

Multe dintre sculpturile sale exprima foarte clar aceasta dorinta interioara pe care o avea, de a DA VITEZA sculpturii. Pare un paradox! Dar este conceptul stilului futurist. De a imprima miscare si viteza, a ceea ce este, prin esenta, STATIC.

CV: Ati spus ca ati clasificat opera. Cum ati facut asta? Ca un om care cunoaste istoria artei sau ca un prieten care judeca cu resurse interioare, de suflet?

AR: Am facut-o pentru ca ma intereseaza istoria artei, a arhitecturii, istoria in general. E logic ca Pavel mi-a starnit curiozitatea. Pentru ca daca n-ar fi fost aceasta curiozitate ar fi insemnat ca nu m-ar fi stimulat cu nimic opera lui Pavel. In schimb, tocmai faptul ca am incercat stari pe care el a vrut sa le redea, pe care le-a exprimat, cu ajutorul stiintei mele despre istoria artei, m-am indreptat cu o precizie notabila (pentru ca una peste alta, cand citim o carte, cand vedem un tablou, cand admiram o sculptura sau cand admiram o constructie frumoasa, imediat vrem s-o clasificam pentru a-i intelege spiritul, epoca).

Asadar, e logic ca de la acest procedeu tehnic si practic, la procesul de patrundere in spiritul operei, pasul este mare.

Procesul mi-a fost usurat in aceasta intelegere pentru ca atunci, in perioada aceea scriam carti care se bazau pe interactiunea dintre literatura si istoria artei. Ultima pe care am scris-o vorbeste chiar de futuristi. Asa ca am acostat mult in acest port, cu cativa ani in urma.

CV: Ati fost vreodata in atelierul sau? L-ati vazut la lucru?

AR: Da, am fost. Nu, la lucru nu l-am vazut.. Pentru ca el, probabil, iubea singuratatea. Cand i-am vizitat atelierul, am inteles din multe lucruri, din felul in care era organizat, cu canapele desfundate, cesti de cafea lasate peste tot,… ca de fapt el voia sa se simta stapan in regatul sau personal. Apoi, nu stiu daca a fost de acord (daca a consimtit) ca altii sa vina sa-l vada la lucru… cred ca da!

Eu personal nu l-am vazut niciodata la lucru. Dar i-am studiat cu atentie atelierul. Si am vazut multe unelte, desene, schite. Atelierul era tipic unei persoane creative, extrovertite, dezvoltate la maxim, asa cum este cineva care are de-a face cu materia, cu piatra, cu lemnul, care foloseste instrumente grele. Nu ca un pictor care are instrumente delicate, diverse. Da, i-am vizitat atelierul.

Sculpturile Inaripate. Sunt cele care exprima la maxim forta si dorinta sa de a trimite sculptura prin aer.

CV: Sunt Inaripate si in lemn, marmura, fier, bronz.

AR: Da, a folosit materiale diferite si a incercat sa se exprime prin toate. El a incercat, sa ma corectez, a sfidat proba cu toate materialele care au expresivitati diferite (lemnul, bronzul, marmura). A fost o provocare sa incerce cu toate materialele. Dar, in orice material ar fi sculptat (si am vazut lucrari diferite) se vede peste tot aceasta forta expresiva de miscare in AER, dorinta de a face sculptura sa MISTE. Acest lucru este tipic FUTURISMULUI. Sa imprimi VITEZA unui lucru care, prin natura sa, e static.

CV: Ati vazut monumentul de la Straja?

AR: Am vazut monumentul de la Straja trecand pe autostrada. Am vazut monumentul, se vede de departe. Si este mare pacat. Pana atunci am putut aprecia lucrarea doar vazand-o in fotografii si din ceea ce am citit in jurul acestui subiect. Daca ceea ce am citit este corect, pare a fi a 3-a sculptura ca marime din partea occidentala a lumii. Nu luam in calcul sculpturile asiatice figurative sau altceva. Se pare ca este a 3-a sculptura ca inaltime.

Dincolo de asta, si doar din fotografii, am fost fascinat de aceasta sculptura. De ce? Vorbeam chiar si cu Pavel. El spunea ca a avut ca si inspiratie „Victoria din Samotrace”. Dar „Victoriei din Samotrace”, care exprima o senzatie similara prin aripi, ii atribuim noi senzatia de zbor, de strapungere a aerului prin penetrarea lui. Ca si cum sculptura ar vrea sa se miste din loc.

Este o interpretare pe care noi i-o dam, iar sculptura o sugereaza doar pentru ca are aripi.

La Pavel insa totul se ascunde.

Sunt aripi?

Sunt vartejuri de vant acestea care seamanan cu aripile?

E fascinant!!!

Din pacate eu o vad mereu cand trec pe autostrada spre Constanta… se vede mica, nu se vede in monumentalitatea ei (pentru ca este monumentala)…

Pentru nu poate fi perceputa, nu te poti bucura de ea, nu poate fi inteleasa.

Si-mi permit sa adaug si o apostila la ceea ce am spus: Sta acolo doar pentru ca poate fi furata pe bucati, pentru ca am vazut fotografii care arata ca au inceput sa fure bucati de metal. Si acesta este un ADEVARAT PACAT! Pentru ca este o opera superba, cea care-mi place cel mai mult.

CV: Spuneti-mi, in ultima dumneavoastra carte, este prezent si Pavel?

AR: Nu. Trateaza curentul futurist, dar Pavel nu este pentru ca nu se incadra in context. In cartea mea tratez doar literatura italiana. Dar pentru ca tin conferintele de prezentare a cartii in diferite orase din Romania (si mai am de facut asta), eu prezint cartea nu rasfoind-o, ci prezentand-o prin video-proiectii. Si in sliderele mele se afla un film dedicat lui Pavel. Am fotografia lui (o fotografie pe care i-am facut-o eu) si cea a monumentul INARIPAT care se afla pe Canal. Prezint acest slide in momentul in care vreau sa ilustrez (asa, ca in carte) principiul fondatorului manifestului Futurist, care spune la un moment dat: „”Noi traim intr-o epoca in care traieste un mare ACTOR, acesta se numeste VITEZA. VITEZA poate fi exprimata in acest mod”, spune fondatorul manifestului futurist. „Un automobil, in plina expansiune, cu tevile lui de esapament, cu puterea lui este mai frumos decat VICTORIA DE LA SAMOTRACE”. Voia sa spuna ca tot clasicismul trebuie anulat.

De aici eu pornesc ideea „Priviti, public spectator, ca si voi aveti o frumoasa Victorie din Samotrace, interpretata in spirit FUTURIST. Aceasta este!”. Si arat fotografia Inaripatei de la Straja, in proiectii. Bineinteles alaturi de fotografia lui Pavel, in care el are o atitudine ganditoare. I-am facut-o cand eram la un restaurant.(rade)

CV: Cum era Pavel Bucur ca om?

AR: Era un bun tovaras, placut… Foarte de incredere… nu stiu… Noi, ca oameni nu avem doar cate o caracteristica, suntem diferiti in functie de context. Dar el era de incredere, „la indemana”, facea usor conversatie, ii placea sa vorbeasca.

L-am cunoscut la Fundatia Pagani. Dar pentru mine era, atunci, inca o perceptie cruda, din punctul meu de vedere. Apoi mi-a facut o schita pe care mi-a dedicat-o. Nu stiu daca seamana, dar a vrut oricum sa ma impresioneze.
(Domnul Rizzo asfoieste albumul lui Pavel Bucur)

Am remacrcat acet tip de sculpturi, care demonstreaza ca se trage din Brancusi, intr-un anumit sens. Sunt si alte exemple….

Apoi aceste sculpturi miniaturale… care au puternice influente ART DECO. El era deschis spre diverse incercari…

Inaripata de la Straja, aceasta lucrare fantastica de bronz, aici [ in fotografia din album] este intraga. Acum cateva placi lipsesc. Am vazut in fotografii recente… si lipsesc chiar parti de otel de aici
Asta este o CRIMA, o crima!!!!

Scenariul si regia : Corina Voicu

Imagine : Alex Andries

Art Editing : Stanislav Pescu

Producator : Corina Voicu