O scrisoare pierduta – Teatrul de Comedie

“Scrisoarea pierduta” in viziunea scenica a lui Alexandru Dabija te determina sa constientizezi toate ideile preconcepute pe care le avem despre Caragiale.

E lucru stiut ca orice regizor isi asuma o doza de risc atunci cand monteaza un text pe care il cunosc bine atat confratii de breasla, cat si spectatorii. Toti ‘stiu’ cum trebuie sa fie Hamlet si, evident, toti stiu cum trebuie sa fie Caragiale. De data aceasta, regizorul Alexandru Dabija a oferit o surpriza chiar si celor care vazusera montarea de la Iasi a “Noptii furtunoase”.

Fara decoruri simandicoase, fara personaje care se transforma in vampiri… Decorul lui Puiu Antemir te duce cu gandul mai degraba la mahalaua din “D’ale carnavalului”, prin cenusiul si derizoriul pe care il sugereaza. Costumele sunt de asemenea, in tonuri de alb, gri si negru, fara pic de culoare, fara pic de veselie, fara nimic care sa sugereze bucuria de viata. Totul e frust, fara disimulare. Personajele nu se automistifica, cartile se joaca pe fata, fara cosmetizari inutile. Nimeni nu se mai oboseste sa pretinda ca e altceva decat e. Se rade mult, dar parca niciodata Caragiale nu ne-a durut mai mult decat acum cand comedia este mai mult o drama taioasa decupata din actualitatea imediata.

Exceptionale partituri actoricesti fac Marcel Iures in Catavencu, Marius Florea Vizante in Tipatescu, Mihaela Teleoaca in Zoe, George Mihaita in Dandanache.
In rolul lui Trahanache, Valentin Teodosiu, Farfuridi – Florin Dobrovici, Branzovenescu- Eugen Racoti, Ghita – Dragos Huluba, Cetateanul turmentat- Dorina Chiriac, Ionescu- Dan Radulescu.