Doamna fara nimeni

23/05/2014

2.299 vizualizari

Un spectacol cu Rodica Mandache si Marius Manole. Doi actori minunati, fiecare reprezentand o generatie, pe aceeasi scena. O inlantuire de povesti despre actori si teatru. Multa poezie, emotie, amintiri, sinceritati dezarmante… Cine sunt actorii, care e destinul lor, care e rolul lor in lume, de ce ii iubim, de ce avem nevoie de teatru, de ce nu putem fara ei, de ce e bine pentru echilibrul lumii ca ei sa isi duca povestea mai departe.

Prunii sfasiati de roade si sacrificiul de sine

Un raspuns ar fi daruirea lor, felul in care aduna in ei povesti si le elibereaza in fata noastra, ca prunii infloriti din frumoasa parabola interpretata de Rodica Mandache, pruni care, in determinarea lor de a-si imparti fructele (pentru ca asta e rostul lor, nu?) sfarsesc cu crengile rupte de greutatea roadelor.

Si daca dragoste nu e, nimic nu e….

Invataturile unei mari actrite (Rodica Mandache) catre un tanar talentat (Marius Manole), dar obosit de atatea roluri, revin la cateva teme universale: umorul care e vital pentru supravietuire, sa ne pastram crucea, sa ne purtam credinta (aceasta fermecatoare inversare de verbe le apartine, nu stiu daca a fost cu intentie ) si sa avem rabdare, sa lasam lucrurile sa creasca, precum taranul care isi cultiva ogorul si asteapta linistit sa rasara spicul din bobul de grau. Si inca ceva fara de care nu ne putem imagina viata, actori si spectatori deopotriva, dragostea. Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.