Textul lui Jon Fosse, pus in scena de Vlad Cristache la Teatrul Foarte Mic, e un nou prilej pentru spectactori de a vedea un actor mare intr-un rol memorabil.
Neputinta de a fi tata
De ce e atat de bun rolul pe care il face Gheorghe Visu? Pentru ca isi reprima orice traire, orice gest spontan, nicio emotie nu-i incarca privirea.
Imi imaginez ca nu-i usor pentru un actor cu o asemenea experienta, care poate exprima atat de multe, sa faca efortul de a nu exprima aproape nimic, prin asta exprimand totusi atat de multe. E un text al neputintei.
E povestea unor oameni care se impotmolesc, se impiedica, nu reusesc sa fie o familie, nu pot nici sa se priveasca in ochi, nici sa se imbratiseze. Iar tatal, capul familiei, e cel care da tonul. Ar putea schimba totul, dar e prea obosit, prea neodihnit, nu stie de unde sa inceapa. Nu e un om rau, dar nu stie cum sa fie tata, nu stie cum sa iubeasca, nu stie cum sa fie empatic.
Are compasiune, dar ramane blocata undeva in inima. Ceea ce rosteste e doar o obositoare repetitie. Si tristete.
Numele
Multe nume lipsesc din aceasta piesa. Pentru ca raman nerostite. Totul incepe cu numele mamei si se termina nu numele copilului inca nenascut. Dar ei prevestesc o lume noua, in care lucrurile si oamenii pot fi numiti. Cu curaj. Si pot fi iubiti.
NUMELE
de Jon Fosse
traducerea Carmen Vioreanu
Regia si scenografia: Vlad Cristache
Asistent regie si scenografie: Silvia Roman
Distributia: Gheorghe Visu (Tatal), ANA CIONTEA (Mama), ANA BIANCA POPESCU (Fata), CEZAR GRUMAZESCU (Baiatul), AIDA AVIERITEI (Sora), BOGDAN NECHIFOR (Bjarne)
Acest material va este oferit prin Programul Catena Pentru Arta
Realizator: Mihaela Moldoveanu
Redactor: Ioana Bercaru
