Monumentul de la Straja un monument artistic, arhitectural si peisagistic

Interviu cu Dr.Conf.Arhitect Stefan Balici, Catedra de Conservare si Restaurare a Universitatii de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, Bucuresti. Manager al Institutului National al Patrimoniului.

ANUL EUROPEAN AL PATRIMONIULUI CULTURAL

CV: Anul 2018 reprezinta Anul European al Patrimoniului Cultural (AEPC). Obiectivul este constientizarea si sensibilizarea opiniei publice cu privire la valorile bunurilor cultural-artistice detinute de catre statele membre UE si la dimensiunea culturala comuna europeana a acestora.Cum se situeaza Institutul National al Patrimoniului, in calitate de coordonator national al

AEPC fata de acest obiectiv ?

SB: Este un moment de care trebuie sa putem profita la maximum, pentru ca un asemenea efort corelat al tuturor tarilor din Europa si al autoritatilor europene, s-a mai intalnit o singura data. E adevarat, in 1975, a existat un An European al Patrimoniului Arhitectural, care a avut consecinte remarcabile pentru regandirea notiunii de „patrimoniu” si pentru reorganizarea si pregatirea de instrumente legislative. In urma acelui An European al Patrimoniului Arhitectural a aparut o Conventie, care ulterior a fost integrata in legislatile nationale ale statelor.

Exista o asteptare similara, pe plan european, din partea anului 2018, tocmai pentru ca a trecut mult timp de la acest anterior proces de reasezare al patrimoniului. S-au schimbat multe date si s-a schimbat si intelegerea noastra in privinta patrimoniului cultural. Acum 40 de ani priveam Patrimoniul mult mai mult prin obiectele exceptionale, prin monumente intelese ca gen de creatii exemplare care se detaseaza din fondul general. Intre timp, una din evolutiile care s-au petrecut, este aceasta extindere a obiectului de interes al notiunii de patrimoniu cultural. Astazi intelegem mult mai mult prin patrimoniul cultural si din punct de vedere tipologic ne indreptam atentia, in sfarsit si in Romania, asupra patrimoniului industrial, asupra altor categorii deosebite; si aici putem face legatura si cu subiectul discutiei noastre, cu acest remarcabil monument recent(Monumentul Tineretului, Inaripata de la Straja) . Si in aceasta privinta s-a petrecut o modificare in ultima vreme si, din ce in ce mai mult, incepem sa cautam valorile realizate in epocile foarte apropiate de noi.

REPERE CULTURALE ROMANESTI IN CONTEXT EUROPEAN

CV: Ce simboluri nationale romanesti ar fi capabile sa stea pe aceasta lista a Patrimoniului Cultural Romanesc in raport cu Europa si cu lumea intreaga?

SB: Avem un paletar extraordinar de divers; e important si acest aspect, evident datorita istoriei noastre. Si in felul acesta datorita influentelor foarte diverse pe care le-a absorbit si le-a prelucrat mediul acesta al nostru. Ca atare, putem sa ne gandim de la cetatile dacice, care sunt unice, particulare acestui loc, acestui spatiu cultural si istoric, pana la manifestari care se inscriu mult mai bine in cultura central si vest europeana, cum ar fi orasele si satele sasesti. Sau pentru mine, realmente valoroasa si mult prea putin exploatata este arhitectura vernaculara, arhitectura rurala, care inca exista in toate zonele tarii, spre deosebire de tarile occidentale unde foarte multi au pierdut din fondul asta vernacular, rural. La noi exista intr-o forma vie, adica intr-o forma care presupune si practici si obiceiuri care inca subzista. Ori asta e o valoare extraordinara pe care in mod cert nu o tratam cum trebuie. Nu investim suficient de multa atentie nici in fonduri, nici in eforturi pentru a ne asigura ca aceasta forma de cultura particulara locului acesta si extraordinar de valoroasa, va continua sa existe. De fapt asistam intr-un fel pasiv la pierderea culturii acesteia traditionale. Despre Maramures in mod special s-a vorbit, si anume despre evolutiile acestea recente din ultimii 20 de ani, cand contructiile traditionale care existau in anii 90 preponderent in satele maramuresene au fost treptat inlocuite cu niste constructii complet straine de specificul si spiritul locului respectiv si care nu au niciun fel de valoare. Deci sunt niste fenomene in desfasurare, care daca nu vor fi gestionate intr-un fel, vor conduce la pierderea acestor valori. Dupa mine, este una din mizele majore pe care trebuie sa le intelegem si sa actionam in consecinta.

LEGISLATIE

CV: In Franta sau in alte tari, exista niste legi care spun ca in fiecare regiune poti sa construiesti doar daca tii cont de specificul local.. Noi avem asa o lege?

SB: Avem, dar nu sunt corect aplicate legile menite sa protejeze specificul local. De ce spun asta? Pentru ca protectia in general al mediului construit se realizeaza pe doua paliere diferite. Unul este palierul monumentelor istorice, care se refera la acele creatii exceptionale iesite din obisnuit. Ca atare au in vedere un fond destul de restrans de obiecte care intra sub protectia acestei legi si pentru care sunt stabilite niste reguli care sa verifice si sa monitorizeze orice fel de interventie incat sa nu produca alterarea valorii. Celalalt palier e palierul urbanistic. Acolo, actul care guverneaza dezvoltarea, este planul urbanistic. Planul urbanistic general al unei comune sau oras si planul urbanistic zonal care trateaza in detaliu un anumit teritoriu din cadrul comunei sau al orasului. Aceste planuri urbanistice, insotite de un regulament detaliat, au ca scop trasarea coordonatelor pentru orice fel de interventie noua, in asa fel incat sa se asigure o dezvoltare armonioasa, sa se asigure dezvoltarea localitatii evident dar si, in mod expres precizata in lege, sa se conserve valorile culturale. Din pacate modul de aplicare nu e deloc satisfacator. Cele mai multe cazuri pe care le-am cunoscut, planuri urbanistice generale sau chiar zonale, erau pur si simplu niste documente facute ca sa fie, o activitate de complezenta: indeplinim cerinta legata, avem un plan. Dar planul ala nu porneste de la o buna cunoastere a valorilor teritoriului. Pentru ca daca vorbim de protejarea valoriilor, intai trebuie sa le cunoastem, sa le indentificam, sa le intelegem, sa le punem in context si apoi sa stabilim modalitati de a le proteja. Asta lipseste in cele mai multe cazuri. Si multe orase mari au documentatii de urbanism care nu au o viziune si nu controleaza corespunzator dezvoltarea. Si un ultim detaliu, sigur ca ele trebuie si aplicate, respectate. La toate aceste capitole avem inca mult de lucru, din pacate.

PATRIMONIUL NATIONAL ESTE AL TUTUROR

CV: Spuneati intr-un interviu ca Patrimoniu National este al tuturor si grija nu trebuie lasata doar in seama autoritatilor, ca ar trebui sa ne ajutam si singuri. Numiti cateva lucruri pe care le putem face ca sa ne ajutam singuri.

SB: Primul pas, cred eu, este asocierea. Pentru ca un proprietar izolat, singur nu are forta. Dar un grup de proprietari de monumente istorice sau de cladiri aflate intr-o zona istorica protejata daca se asociaza, mult mai bine pot sa isi focalizeze eforturile si sa obtina resurse pentru a putea proteja ceea ce au. Asta este un aspect. Deci, mediul asociativ. Cu toate ca exista si sunt asociatii cu activitati remarcabile in Romania, dar sunt mult prea putine fata de ce ar fi necesar ca sa putem sa gestionam mai bine Patrimoniul nostru national. In afara de asociere mai este ceva care iarasi cred ca trebuie sa apara si anume, colaborare intre diferite sectoare. Pe deoparte sectorul privat si asociativ pe care l-am mentionat si pe de alta parte sectorul public, de stat. Acum, din perspectiva Institutului National al Patrimoniului, stiu sigur ca noi dorim sa facem acest pas de a dezvolta proiecte de colaborare cu comunitatile sau cu grupari de persoane care sunt interesate de patrimoniu. Pentru ca nu s-a intamplat. Sectorul public functioneaza foarte mult izolat de celalalte parti ale societatii. Si invers exista o retinere din partea societatii. Daca lucram impreuna, atunci orice obstacol, chiar si acestea procedurale, care uneori sunt suparatoare, pot fi mult mai usor depasite . Cred ca pentru toti ar trebui sa fie un obiectiv sa invatam sa dezvoltam impreuna proiecte.

CV: Vreti sa facem impreuna o campanie pentru promovarea conservarii Patrimoniului National?

SB: Da, ar fi foarte important. Si e o dorinta a noastra sa reusim sa creeam o platforma ca noi sa putem functiona cum ar trebui sa fie orice institutie de stat, ca FOR care reglementeaza, care dirijeaza si creaza cadrul general al activitatii, in asa fel incat toata societatea sa poata functiona in felul coerent in directia respectiva de interes, in cazul nostru Patrimoniul Cultural.

Deci ne dorim sa avem acest rol si rolul de mediator sau de legatura, de punte de legatura intre diferitii factori. Factorii de decizie, pentru ca Institutul Patrimoniului nu este un factor de decizie, este un Institut care aplica niste strategii, politici si legi, care sunt generate la un nivel superior de administrare, in Administratia Centrala. Sper sa putem ajunge la acest nivel de a putea media toate actiunile de la nivelul administrativ la nivelul mult mai larg si diversificat al societatii. Si atunci DA, ne vom fi indeplinit rolul. Pentru ca acum ne straduim cu eforturi foarte mari si resurse foarte putine, sa intervenim direct si sa finantam restaurarea anumitor monumente, sa gestionam lista monumentelor, dar care sunt insuficiente fata de de necesarul din tara. Ori acest necesar numai impreuna l-am putea acoperi, nu exista alta varianta.

CV: Europa poate sa ne ajute?

SB: Da, contributia Europei este importanta. Sigur financiar, pentru ca toata lumea stie de existenta Fondurilor Europene; aparent sunt niste fonduri foarte consistente, foarte impresionante. In realitate este un numar destul de mic de proiecte care reusesc sa beneficieze de fondurile europene. Foarte importante, nu contest deloc valoarea lor. Spun doar ca nu trebuie sa ne facem impresia ca reprezinta un panaceu, nicidecum. Reprezinta una dintre rotitele unui mecanism, o rotita importanta. Deci, pe deoparte, prin contributia aceasta financiara. Pe de alta parte, prin contributia metodologica si reflexia teoretica. Pentru ca, intorcandu-ma la Anul European al Patrimoniulu Cultural, spuneam ca una din mizele sale este si aceasta: a regandirii si a reasezarii lucrurilor intr-un cadru metodologic si normativ care sa fie mai potrivit cu societatea de astazi. Ori Europa are acest rol foarte important de a genera astfel de procese de reflectie.

CV: Reasezarea cadrului legislativ pe noile coordonate ale anului 2018…

SB: In urma anului 2018 speram sa ajungem sa formulam niste concluzii si aici; Romania are un avantaj si in acelasi timp o sarcina foarte importanta, pentru ca Romania preia Presedentia Consiliului Uniunii Europene in primul semestru al anului 2019, adica exact dupa ce se va fi incheiat Anul European al Patrimoniului Cultural si se vor contura concluziile si directile de mers in continuare. Deci avem o raspundere mare ca in acel semestru sa putem gestiona si procesul acesta de revizuire, regandire, extragerea de fapt, a concluziilor din urma Anului European al Patrimoniului Cultural. In rest, in afara de asta, Anul European al Patrimoniului Cultural este un prilej pentru toti sa crestem vizibilitatea patrimoniului si sa ne asiguram ca subiectul

„Patrimoniul Cultural” e mult mai percutant si patrunde in mai multe medii decat pana acum.

MONUMENTUL DE LA STRAJA: UN MONUMENT ARTISTIC, ARHITECTURAL SI PEISAGISTIC

CV: Care este parerea dumneavoastra, ca profesionist in arte plastice, despre Monumentul de la Straja al artistului Pavel Bucur?

SB: Nu cred ca sunt cel mai potrivit pentru a vorbi despre valoarea artistica, mai degraba ar fi o parere personala. Pentru ca si eu consider acest Monument, un Monument de mare valoare artistica, pentru ca exprima aceasta aspiratie despre ascensiune, despre mai bine, despre lumina si in acelasi timp este foarte interesant daca-l privim dincolo de calitatile sale proprii in raport cu contextul istoric, dar si teritorial. Nu intamplator se gaseste acolo unde se gaseste, intr-un cot al Canalului Dunare – Marea Neagra, pe o faleza inalta a canalului, pentru ca este inchinat tuturor celor care au trudit si tuturor celor care au murit pentru construirea acestui canal in diferite feluri.

Pentru ca stim bine ca in anii 50 Canalul mai degraba poate fi cunoscut si recunoscut ca un mare lagar de concentrare (….. s-a discutat de alt canal, reformulam… ). Proiectul acesta al construirii Canalului care sa lege Dunarea de mare pe un traseu mai scurt, direct, care segmenteaza Dobrogea, e un proiect care a inceput sa fie pus in practica in anii ’50 in contextul acela al exterminarii elitei culturale si politice romanesti. Si, chiar daca acest monument este construit in anii ’80 pe un segment al Canalului care a fost realizat in a doua etapa, el pana la urma il putem considera ca functioneaza ca Monument comemorativ si pentru toti cei care si-au pierdut viata in anii ’50 la Canal. Chiar daca in mod expres, cu siguranta nu a putut niciodata sa-si asume asemenea functie, fiind construit in epoca inca comunista. Ba mai mult, ciclul acela de basoreliefuri care inconjurau baza monumentului, erau cu tematica comunista.

CV: De fapt acele basoreliefuri au salvat Monumentul. Pentru ca el a fost proiectat fara acel soclu. ”Familia” nu aprecia opera abstracta, numai pe cea figurativa. Si atunci (creatorii, artistii) au venit cu ideea soclului cu basoreliefuri pentru salvarea operei. Acum ca aceste basoreliefuri s-au furat sau nu s-au furat, nu e o tragedie. Sunt totusi niste investitii umane, eforturi artistice creatoare, au fost folosite 45 de tone de bronz din rezerva nationala a Romaniei… care au disparut!!!

SB: Monumentul, astaz,i cred ca sufera, pe deoparte ca tot patrimoniul nostru cultural, de neglijenta si de lipsa unei actiuni concentrate si de haos administrativ. Nu stim in raspunderea cui cade ingrijirea acestui monument. Destul de greu de acceptat o asemenea situatie, dar asta e! Pe de alta parte, sigur el se inscrie si in alte posibilitati de citire. Cea despre care vorbeam: a valorizarii actuale a patrimoniului recent, a creatiilor recente care se manifesta si in arhitectura. De abia acum am inceput sa ne uitam cu atentie la creatia anilor ’60 – ’80, care este exceptionala si sa ne gandim la inscrierea in lista monumentelor istorice a unor astfel de cladiri. Exista deja o serie de cladiri care au fost clasate cum ar fi Circul de Stat. E monument istoric.

Acum, chiar in Institutul nostru avem un proiect in derulare, de evaluare a patrimoniului si mai recent, din anii ’80, pentru a putea sa ne asiguram ca nu pierdem valorile epocii respective. Aici se inscrie, cu siguranta si Monumentul de la Straja, care e un monument structural artistic, dar in acelasi timp e un monument si arhitectural si peisagistic. El e amplasat pe un punct inalt care e modelat pe un varf de faleza si inconjurat de o serie de amenajari arhitecturale care urmau sa faca posibile actiuni culturale in proximitatea Monumentului. El functioneaza ca reper la scara unui peisaj mult mai larg. Deci are o serie intreaga de valente deosebite, pentru care cred ca intr-adevar trebuie protejat, restaurat pentru ca a fost vandalizat. In imaginile pe care le-ati filmat cu drona si le-ati inclus in episoadele anterioare, se vede ca si partea superioara e deteriorata, ploua inauntru, ceea ce poate afecta structura. Deci e clar momentul sa se intervina pentru restaurarea lui si pentru amenajarea in cele din urma a zonei din jur pentru a putea, asa cum a fost gandit, sa gazduiasca evenimente culturale.

CV: Considerati oportuna punerea Monumentul de la Straja pe lista Monumentelor de FOR public?

SB: Da, cu siguranta. Si pe cea a Monumentelor istorice de FOR public. Tocmai pentru ca are si aceasta conexiune fundamentala cu un eveniment istoric atat de important prin dramatismul sau, construirea Canalului Dunare – Marea Neagra, si pentru ca este reprezentativ pentru o epoca istorica, de acum trecuta, pe care, in sfarsit, cred ca putem sa incepem s-o analizam mai la rece, ceea ce n-a fost posibil in anii ’90, cu siguranta. De acum e cazul sa putem sa facem asta si sa cernem valorile care au fost produse chiar in acea epoca.

CV: CARE ar fi lista nationala de „7 MOST ENDANGERED” ?

SB: „7 MOST ENDANGERED” este un program care se bazeaza pe propuneri care vin din teritoriul Europei, deci nu este o selectie pe care o face direct juriul, ci este o selectie facuta pe baza propunerilor venite de la Organizatiile de Patrimoniu din Europa. Europa Nostra este o retea a organizatiilor active in domeniul Patrimoniului Cultural din Europa. Si o data ce un monument este inscris in aceasta lista, a celor mai periclitate Monumente din Europa, beneficiaza de consultanta din partea Eiuropa Nostra si din partea Institutului Bancii Europene de Investitii, care e partener in proiect si care trimite experti in domeniul acesta, al investitiilor publice, pentru a putea evalua posibilitatile de iesire din impas si de salvare a monumentului, prin activarea factorilor responsabili locali, autoritati, dar si societate civila, pentru ca totul porneste de la societatea civila. Deci este unul dintre acele exemple in care se incearca stabilirea acestei conexiuni despre care vorbeam, intre societatea civila si autoritati.

O STRATEGIE DE DEZVOLTARE A JUDETULUI CONSTANTA FARA MONUMENTUL DE LA STRAJA, NU ESTE O STRATEGIE BUNA.

CV: Romania a trimis monumente pentru a fi incluse pe aceasta lista ?

SB: Da! Rosia Montana a fost prima inscrisa in prima editie a programului acesta, au urmat cele 60 de biserici de lemn din Oltenia si Sudul Transilvaniei, iar anul acesta asteptam sa vedem rezultatul, dar pe lista scurta de preselectie este Cazinoul din Constanta. Si apropo de Constanta, aici sigur trebuie vorbit si cu Consiliul Judetean, pentru ca eu am mentionat aici documentatia de urbanism, dar la scara mai larga, sunt strategiile de dezvoltare ale unui judet sau ale unei regiuni, care ar trebui de asemenea sa se bazeze pe o buna cunoastere a valorilor si pe punerea in miscare a acestor valori. O strategie de dezvoltare a judetului (Constanta) fara acest Monument, ca obiectiv important pe harta si generator de proiecte, cred ca nu e o strategie buna. La fel sunt si alte valori culturale pe care Judetul Constanta le are, absolut extraordinare: in domeniul arheologiei, in domeniul arhitecturii, tot ce inseamna Peninsula Constantei. Din punct de vedere arhitectural inca este foarte valoros cu toate ca a suferit un proces de degradare si de distrugere lamentabil. Deci: un judet cum e Constanta, ar trebui ca, in strategia de dezvoltare, sa gandeasca mult mai bine la valorile de patrimoniu si posibilitatea lor de a sprijini dezvoltarea comunitatilor. Catre asta tinde orice strategie.

CV: Ce stiti de Bisericile de creta de la Basarabi?

SB: O, e o tragedie! Sunt inchise pentru ca sunt extrem de fragile si cum inca, dupa 40 de ani de cand s-a abandonat proiectul de restaurare, 40 de ani ! – inca nu s-a facut nicio interventie de restaurare. Noi anul acesta le-am prins in programul de restaurare, acum prezentam tema de proiectare ca sa ne asiguram ca acoperim toate problemele. Din nou incepem cu studii si proiectare, cum s-a mai inceput de atatea ori si s-a abandonat. De data asta insa trebuie sa ne asiguram ca putem continua si cu interventia. Motivul pentru care nu sunt accesibile ( Ansamblul Basarabi) este ca sunt foarte fragile. Acea creta se ia cu degetul. Si atunci pana nu se va putea conserva… e o deteriorare cumplita si o situatie tragica. Trebuie intervenit urgent.

Scenariul si regia : Corina Voicu

Realizator: Mihaela Moldoveanu

Imagine : Alex Andries

Art Editing : Nicu Pojaru

Producator : Corina Voicu